Faceți căutări pe acest blog

joi, 8 septembrie 2011

Maramureş




Bine v-am regasit! M-am intors pe blogul meu drag. Am lipsit motivat din lumea virtuala si va marturisesc ca la un moment dat m-am gandit chiar sa ma retrag in lumea reala si sa parasesc acest blog. Vara aceasta pentru mine a fost una speciala. Pe cat de multe bucurii mi-a adus, pe atat de multa durere mi-a lasat in suflet. Am realizat ca toate lucrurile in viata au un sens si ca nimic nu este intamplator, iar daca Dumnezeu ne face mai fericiti sau mai tristi, inseamna ca ne pune la diferite incercari. Acum sunt bine, am ridicat fruntea sus si merg mai departe. Mi-am refacut complet sufletul plecand prin tara tocmai in Maramures. O incantare! M-am simtit atat de bine acolo incat m-as intoarce acolo oricand pe meleaguri maramuresene! Iata pe unde am fost eu:

Cascada Cailor
este cea mai mare cascada din Romania. Este atat de frumoasa incat iti taie rasuflarea! Despre ea se spune ca isi are numele de la o legenda care spune ca o herghelie de cai salbatici care pasteau in jurul cascadei a fost atacata de un urs. Pentru a scapa de acesta, caii au cazut in prapastia ce adapostea cascada. Legenda sau nu, cascada insasi este de o frumusete rara!







Se ajunge la cascada pe drum accesibil pornind din Borsa si urcand cu telescaunul, cam 15 minute.


Apoi se face un drum prin padure, ce se parcurge cu piciorul. In maxim 30 de minute ajungeti la minunea asta:




 Mocăniţa

 Pentru mine, calatoria cu Mocanita a fost unica. Imediat ce m-am urcat in trenuletul tras de Mocanita, m-am simtit aruncata intr-o era trecuta, uitata intr-un colt al istoriei. Mocanita pleaca din gara ei speciala din Viseu de Sus dimineata in jurul orei 9 si parcurge un drum de 60 km prin Valea Vaser in Parcul Natural Muntii Maramuresului. Turul complet (dus-intors) dureaza in jur de 5 ore, insa merita!





Odata cumparate biletele pentru Mocanita, va puteti sui in orice vagon caci nu sunt locuri numerotate. Daca nu prindeti loc pentru trenuletul de ora 9, mai este si un al doilea tren care pleaca 20 de minute mai tarziu. Deci ziua nu e pierduta! Exista parcare amenajata, deci puteti parca acolo cu incredere. Personalul dragut va da toate detaliile de care aveti nevoie, iar atunci cand cumparati biletele, puteti gasi pliante si date despre traseu, in mai multe limbi straine.


Odata plecata, Mocanita merge incet si tacticos cu 10 km la ora, spre deliciul caltorilor care pot face poze si pot admira peisajele ce-i asteapta.





Mocanita va face pe drum cateva opriri pentru a fi alimentata cu apa, iar calatorii isi pot trage sufletul si mai pot face cateva poze. Multe discutii se poarta si cu mecanicul locomotivei care le spune lucruri foarte interesante.



Odata ce se pune in miscare, Mocanita se face auzita prin semnalul ei specific ce te asurzeste. Calatorii isi reiau locurile lor in vagoane, iar calatoria continua.



Pe parcursul calatoriei apar si controlorii, imbracati in uniforme. Vorbesc in general 2-3 limbi straine, sunt politicosi si amuzanti.







 Odata ajunsi la destinatie, toti coboara istoviti din Mocanita si se prabusesc pe bancutele din busteni frumos amenajate.

 Calatorii pot lua o gustare calda, cafea si racoritoare la barul special amenajat, sau pot sa-si serveasca pranzul lor adus in desaga. Tot aici se poate degusta Cafeaua Mocanita-cafea cu horinca! Cafeluta mea a fost doar cu lapte, fara alcool. :)


 Odata ce Mocanita se face iar auzita, toata lumea se imbarca in vagoane. Se va intoarce in Viseu de Sus pe acelasi drum, in jurul orelor 16:00. A doua zi de dimineata vor urma alti calatori, oare cati?

Noi am stat la o pensiune de 2 margarete in Poienile Izei, un loc mult iubit de Dumnezeu. Atata verdeata si liniste, iar oamenii sunt mai mereu la munca, rar ii vezi stand pe marginea drumului sa discute. Umbland pe drumurile care serpuiesc catre Poienile Izei, am dat peste casa unui mester olar.


 Mesterul da viata lutului, transformandu-l in vase de lut, dupa ceramica dacica. Odata ce ia forma, oalele sunt puse la uscat cam 7-8 zile, dupa care sunt puse la cuptor. Aici tehnica coacerii oalelor este una speciala, caci dupa cum spunea mesterul, cuptorul este incins numai cu lemne de brad, deoarece lutului ii place numai rasina. Numai mesterul stie cand cuptorul este incins, se ghideaza dupa instincte si dupa ochi. Cand ochiul recunoaste jarul, atunci oalele pot intra in cuptor.








 Mănăstirea Bârsana


Un loc atat de frumos incat iti vine sa plangi! Este atat de multa liniste incat poti auzi pana si glasul Domnului daca vrei sa-l asculti.









Aleile sunt foarte curate si sunt strajuite de multe straturi de flori. Muscate atarna la geamurile chiliilor.





Muzeul din curtea manastirii gazduieste icoane foarte vechi pe care nu le putem fotografia. Insa la etaj se afla icoane pictate pe sticla, stergare, diferite obiecte din lemn, cruciulite, icoane pictate pe lemn, toate lucrate manual.





Biserica Peri

Situata in apropierea localitatii Sapanta, Biserica Peri ste cea mai inalta biserica de lemn din Europa. Turla sa impresionanta de aproape 78 de metri depaseste inaltimea Statuii Libertatii din New York. 



Se poate urca la baza turlei pe niste scari confectionate din busteni grosi sculptati.


Cimitirul vesel de la Săpânţa


se afla in centrul comunei, la biserica parohiala si cuprinde peste opt sute de monumente de arta populara, cu o infatisare si semnificatii cu totul aparte.


 Cimitirul dateaza din anul 1935 si este opera renumitului sculptor, pictor si poet popular Ioan Stan Patras. Langa cimitir se afla si muzeul ce ii poarta numele.  Mesterul Patras a faurit din lemn cruci funerare, intr-o maniera cat se poate de originala, reusind, prin lucrarile sale, sa alunge tristetea si intunericul pe care le aduce moartea. El a inlaturat dramatismul, a ironizat moartea cu umor, punand accent pe triumful vietii.


Crucile sunt vopsite in nuante de albastru, deja denumit "albastru de Sapanta". Fiecare epitaf de pe cruci descrie in versuri cu note de umor, momente din viata celui raposat. Renumita a ramas si aceasta cruce cu epitaful ce descrie "tensiunile" dintre un om si soacra lui.


Biserica din lemn din Budesti-Josani


a fost construita in 1643 din lemn de stejar, ca lacas de cult al parohiei Josani din Budesti, si poarta hramul Sfantului Nicolae. Turla cea mare este inconjurata de 4 turle mai mici, ceea ce simboliza in acele vremuri ca biserica avea drept de judecata.


Biserica gazduieste felurite icoane foarte vechi pictate pe sticlasau pe lemn, un manuscris de la 1648, numeroase carti de cult, dar si o parte din camasa de zale atribuita haiducului Pintea Viteazul. Deoarece lucrurile din aceasta biserica sunt atat de valoroase, biserica este in general inchisa, dar se poate vizita. La intrare sunt 2 numere de telefon la care se poate suna pentru a solicita vizita in incinta bisericii.


 Tot in aceasta biserica am gasit si aceasta cutie in care se afla un trunchi de copac. Femeia care primea vizitatorii in biserica ne-a spus ca in anul 1992 un profesor s-a dus in padure la taiat de lemne. In interiorul unui trunchi de copac a gasit imaginea acestei cruci. A considerat ca este un semn de la Dumnezeu si a adus-o asa cum se vede pentru a sta in biserica.



Muzeul Satului Maramures


a fost construit in anul 1981, muzeul se afla la intrarea in orasul Sighet. Creeaza impresia unui sat tipic maramuresean, cu ulite drepte si intortocheate care duc spre biserica din sat.



Nu toate incaperile se pot vizita, insa cele care sunt deschise, gazduiesc stergare lucrate manual, vase pentru apa, oale si polonice, unelte de lucru si multe altele.


















La orele 12:00, ocazional se da drumul la moara de apa ce se afla in afara muzeului satului







Pensiunea-păstrăvărie Alex

lihniti de foame dupa atata vizitat, pe drumul ce duce catre Mara, am poposit la aceasta pastravarie. Este ca o oaza aparuta la marginea soselei.


 La intrare ne asteapta un robinet natural de apa, iar pe o buturuga se afla sapun si servet.





poposim in restaurantul deschis care se afla exact peste iazurile cu pastravi. Pe luciul apei inoata lenes niste rate..



Suvoiul apelor mai ca te asurzeste, insa te racoreste cu siguranta!


pana admiram imprejurimile, bucatele se si aseaza pe masa! Pastrav la gratar, pastrav prajit, acompaniat de sos de smantana cu usturoi (specialitatea casei) si un pahar de vin alb. Delicios! Am mai fi luat cate o portie!




 In ziua aceea restaurantul nu a facut desert, asa ca ne-am mai alinat dorul de dulce cu un capuccino.


Tot auzind de ciudatenia de pe drumul catre Cavnic, am zis si noi sa mergem sa vedem cu ochii nostri. Un deal destul de abrupt, vizibil cu ochii. Cobori dealul, opresti masina si...masina merge inapoi la deal singura. Sincera sa fiu, cred ca de fapt sunt mai multe dealuri, caci noi in prima zi am nimerit un alt deal care ni s-a parut noua a fi mai abrupt si...masina a pornit singura.
A doua zi ne-am dus insotiti de niste prieteni care ne-au dus la un alt deal si mai abrupt ca cel precedent si...la fel! Masina a pornit singura inapoi! Am mers la pas pe deal, m-am uitat, l-am cercetat...



daca masina urca singura la deal, atunci si apa ar trebui sa urce. Si...a urcat! Am turnat pe sosea 2 litri de apa. Apa in loc sa mearga la vale, sau macar in laturi catre santurile de pe marginea drumului, ea a inceput sa siroiasca catre deal.


Am cercetat locul in toate felurile si in toate unghiurile...am rostogolit  sticla plina cu apa de 2 litri la vale, s-a rostogolit, s-a oprit si apoi s-a intors catre mine, care eram in deal. Desi initial am zis ca este iluzie optica, faptul ca de fapt ceea ce noi este deal, de fapt este vale si invers, tot nu ne-am putut lamuri.



video


Si pe cand ne miram toti de dealul ala, vine de la vale un camion. Iata-l:



video

Iluzie optica sau nu, legenda, miracol, vrajitorie, magie, blestem sau binecuvantare? Eu una nu am putut deslusi. Cine cunoaste mai bine sau stie, sa-mi explice si mie. :)

Acesta este Maramuresul pe care eu l-am descoperit. Ar mai fi fost multe de vazut, dar timpul era asa de scurt. Cu siguranta ma voi intoarce in acest loc minunat care pe mine m-a cucerit. Am avut parte de zile minunate, am cunoscut oameni frumosi si cu sufletul curat



am simtit inima Maramuresului...

Calatoria mea nu s-a incheiat aici, urmeaza un al doilea episod cu Turda, Jibou si Sibiu. :)

Sper ca v-a placut calatoria mea in Maramures la fel de mult cum mi-a placut si mie!

31 de comentarii:

  1. Bine ai venit inapoi, mai avem nevoie de retete chinezesti :) Frumoasa calatoria, cu pozele tale m-am plimbat si eu putin. Minunat!

    RăspundețiȘtergere
  2. Superbe locuri ai vizitat! Am si eu amintiri frumoase din Maramures, un adevarat colt de rai!

    Ma bucur ca esti bine si ma bucur ca scrii in continuare pe blog.

    RăspundețiȘtergere
  3. Superba calatoria ta , superbe locuri incarcate de traditie .... eu inca nu am ajuns sa calc pe acolo , dar imi doresc tare mult si sper intr-un an sa fac si calatoria asta , ffff frumos !!!
    Cat despre incercarile la care ne pune Dumnezeu , cred ca la fiecare ne vine randul , ptr mine anul trecut a fost cel mai greu din viata mea si simteam nevoia sa fac o schimbare in viata mea , sa fac ceea ce-mi place , sa uit de toate cele rele intamplate si sa merg mai departe , de aceea mi-am facut blogul si sunt mandra de asta , e munca mea, e placerea mea , e refugiul meu unde uit de toate ;) ...deci mergi mai departe , cu blog cu tot , cu pasiunea ta , cu micile bucurii pe care viata ni le ofera si care sunt mult mai importante decat multe altele !!!!!
    Bine ai revenit !!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Mihaela, bine te-am regasit! M-am simtit tare bine in Maramures. Am sa ma intorc acolo cat de curand!

    RăspundețiȘtergere
  5. Alexandrina, acum imi dau seama ca exista si locuri in Romania, frumoase, neatinse de poluare si rautate!

    RăspundețiȘtergere
  6. Cat, iti multumesc pentru cuvintele frumoase! Calatoria asta a fost un pansament pentru suflet. Iar revenirea pe blog a fost una foarte emotionanta. Sper sa nu imi mai vina ideea sa renunt la blog, e lumea mea virtuala pe care o impart cu voi, dragele mele! Te imbratisez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  7. Minunate locuri!!!!!Multumesc de postare,asa am vizitat si eu o parte din Maramures...si nu voi inceta sa s
    pun,ce tara minunata avem....
    Eu mi-am facut blogul anul asta din acelasi motiv,in loc sa caut numai site-uri de medicina,boli,clinici...am descoperit universul culinar,mi am facut prieteni,si zile intregi uit de ceea ce-i adevarat(medici,tratamente...)
    Deci,balsamul asta virtual mie imi face foarte bine!!!
    Iti urez numai bine si o seara placuta,te pup!!!

    RăspundețiȘtergere
  8. Bine ai revenit, Andreea. Superbe pozele tale. Un colt de rai este Maramuresul. Toata lumea ar trebui sa-l viziteze, macar o data in viata.

    RăspundețiȘtergere
  9. Bine ai revenit! Foarte frumoase locurile prin care ai fost, iar pozele sunt minunate! Sper sa ajung si eu pe acolo in cativa ani, pana atunci admir pozele de la tine :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Bine ai revenit,te asteptam!Cunosc linistea pe care ti-o inspira manastirile noastre si mi-am adus aminte de asta numai privindu-le!

    RăspundețiȘtergere
  11. Imi pare rau ca ai avut necazuri si suparari. Daca, ai nevoie de vreun ajutor, oricare ar fi acela nu ezita..."usa" mea e deschisa intotdeauna, pentru prieteni.

    Sper ca locurile minunate pe care le-ai vizitat, sa-ti fi adus liniste si alinare.

    Cristina

    RăspundețiȘtergere
  12. Foarte captivant si frumos ai povestit, Andreea! Pozele si textul te fac sa vrei sa pleci imediat, sa refaci traseul facut de tine.
    Vroiam sa fac o remarca referitoare la ciudatenia pe drum. Fix asa un loc exista in Rep. Moldova, pe linga localitatea Orhei. Am fost si noi in zona, am verificat ceea ce se spune :) numai ca dealul nu era asa de abrupt ca acolo unde ai fost tu. E interesant fenomenul, noua ne-a explicat cineva, dar am uitat intre timp, stiu doar ca era ceva cu metalele din interiorul pamintului. Dar uite ca apa n-ar fi trebuit sa fie atrasa..

    RăspundețiȘtergere
  13. In nici un caz sa nu renunti la blog, stiu cum este cateodata cand nu ai chef sa scrii sau nici sa vorbesti cu nimeni, dar cand ai chef avem nevoie de retetele tale, pentru ca ai "un cuvant de spus" :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Petronela draga, ai dreptate cand spui ca un blog te poate vindeca de multe probleme. Este o lume pe care ti-o creezi asa cum doresti tu si in care personajele prind viata. Iti multumesc pentru frumoasele cuvinte. Pup cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  15. Brandusa, bine te-am regasit! Cu siguranta am sa mai ajung in Maramures, nicaieri nu mi-a placut mai mult ca acolo!

    RăspundețiȘtergere
  16. Carmen, neaparat sa te duci in Maramures! Sunt atatea locuri frumoase de vazut incat nu stii ce sa vizitezi mai repede! In plus, mereu gasesti ceva nou si frumos de vazut, desi traditia este la ea acasa!

    RăspundețiȘtergere
  17. Teo, bine te-am regasit! Manastirile maramuresene sunt unice! Atat de frumoase si de trainice! Iti multumesc pentru vizita!

    RăspundețiȘtergere
  18. Cristina, sunt mai bine acum. Iti multumesc pentru cuvintele frumoase si pentru faptul ca imi esti alaturi! Intr-adevar locurile din Maramures mi-au redat increderea in sine si mi-au vindecat sufletul!Te imbratisez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  19. Nati, eu una nu mai auzisem pana acum de un astfel de fenomen. Am aflat atunci cand am stat la pensiune, ne-a spus gazda de acest deal. Ne-am dus si noi sa vedem si nu ne-am putut explica inca. Atunci cand am venit acasa am cautat pe youtube mai multe filmulete, si multi au ramas destul de nedumeriti. Cercetari in legatura cu fenomenul acesta nu prea am gasit, asca ca nu stiu ce sa spun. Deci bun, daca zici ca mai exista un fenomen de acest gen si in Republica Moldova..e ceva prin solurile astea! O explicatie plauzibila trebuie sa existe! :)

    RăspundețiȘtergere
  20. Mihaela, de renuntat de tot la blog nu cred ca o sa renunt niciodata, pentru ca acest blog este o particica din sufletul meu pe care eu am impartasit-o cu voi. Dar uneori imi dau seama ca lumea reala reuseste sa influneteze lumea virtuala, asta pe care noi o creem. Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  21. super excursie, avem atatea de vizitat si in tara noastra daca ar fi mai bine valorificata...c-am cat ar ajunge o asemenea excursie cu cazare mancare..

    RăspundețiȘtergere
  22. Andreea,

    Imi place ca ai venit in Maramures foarte documentata .
    Ai reusit sa surprinzi sufletul acestor locuri .:)
    Magia pamantului o simt si eu in fiecare zi .
    Te pup.

    RăspundețiȘtergere
  23. Superbe imaginile. Ai reusit prin ele si prin gandurile frumoase sa redai perfect atmosfera aia minunata. Bine ai revenit!

    RăspundețiȘtergere
  24. Andreea cat sunt de frumoase pozele!! nu am fost inca in Maramu, dar Doamne cat de frumoasa poate fi zona!! vreau si eu!! i-am aratat lui M. pozele.. asa ca vara viitoare avem traseul desenat de tine ;) pup

    RăspundețiȘtergere
  25. Iluzie optica:
    http://www.emaramures.ro/stiri/37154/MISTER-ELUCIDAT-DRUMARI-S-a-deslusit-cauza-ciudatului-fenomen-de-pe-drumul-dintre-Cavnic-si-Budesti

    RăspundețiȘtergere
  26. Andreea, fix peste o saptamina plecam si noi in Maramures, iar rindurile tale ne vor fi cu siguranta ghid! Multumim!

    RăspundețiȘtergere
  27. Frumoasa descriere. Pozele foarte bine alese. Am putea publica unele dintre ele? Evident mentionand sursa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dragii mei, va rog sa-mi scrieti pe mail la adresa andreeachinesefood@gmail.com pentru a va trimite pozele la o rezolutie mai mare.

      Ștergere

Trimite-mi comentariu aici.